Iulian Ignat

 O zi lungă şi destul de haioasă, 1 aprilie. La Târgul de Turism se insinuau lângă tine nişte tipi la costum, zâmbeau mieros, te întrebau dacă îţi place la târg şi, dacă erai destul de fraier să le răspunzi civilizat, îţi săreau în cârcă să-ţi faci nu ştiu ce asigurare la banca lor. Le spuneai nu mulţumesc, ei tot acolo erau frecându-te la melodie. La 5 minute după ce scăpai de unu, din mlaştini apărea o altă creatură asemănătoare, îi spuneai că ai vorbit deja cu colegul, voia să-i explici de ce nu te-a convins colegul. Cam la al patrulea asalt, i-am explicat omului că nu deţin nici un soi de card, nu sunt genul, el a avut o sclipire de inteligenţă şi, mândru de el, mi-a zis: “bine, dar la aparat aveţi card, nu?”. Ei bine, NU, monstru al adâncurilor, fac pe film. Asta a încheiat afacerea pe moment, dar, ajuns în cartier, la petshop, vânzătoarea mi-a pus în mână un card de fidelitate, am zâmbit , l-am băgat în buzunar, m-am urcat pe bicicicletă şi ţuşti la Sala Radio pentru concertul lui Alexandru Tomescu. Am intrat val vârtej, am dus mână la piept şi din mers, i-am arătat portarului legitimaţia şi am dat să intru. El s-a pus în faţa mea. S-a uitat la mine cam  aspru, eu m-am uitat la legitimaţie: era mov şi avea o poză cu un căţel flocos în capul căruia stătea o felină mirată. Asta m-a amuzat cam teribil, iar starea a continuat la garderobă, unde doamnele aveau chef de glume, unde mai găseşti garderobiere bine dispuse? Am intrat în sală exact când publicul aplauda intrarea orchestrei, m-am lipit în rândul doi şi m-am bucurat de muzică. La fel şi spectatorii, mi-a plăcut să văd că mai nimeni nu venise acolo cu papionul la gât şi cu băţul în fund, erau şi mulţi tineri, îmbrăcaţi ca la orice alt concert, lejer, şi toată lumea savura muzica. Am tras doar vreo patru cinci cadre, cu dirijorul chinez Jim Wang în centru, şi doar atunci când orchestra îşi lua avânt şi nu se auzea declanşatorul. Cineva a încercat să documenteze evenimentul de undeva din apropierea mea cu o cămăruţă digitală din aceea care scoate un zgomoţel atunci când delanşează, de parcă ar vrea să-i anunţe pe cei din jur “priviţi, am doar cinci luni şi fac deja poze” (va urma)