Sâmbătă noaptea, pe 27 noiembrie, a fost revelionul pe străzile din Dublin. De dimineaţă, când am ajuns în Irlanda, pămânutul era acoperit cu o uşoară pojghiţă de gheaţă, rezultatul unei nopţi cu fulgere şi ninsoare. Conducătorul expediţeiei noastre, Peter Hurley, ne-a spus că nu se mai auzise aşa ceva pe acolo în noiembrie. Că prin anii 80 se pusese un strat de vreo 30 cm de zăpadă şi toată ţara se blocase, şcolile închise, elicopterele aduceau mâncare…La 11 noaptea, după concertul de la St Patrick Cathedral, motivul pentru care ajunsesem în Irlanda, am pornit la plimbare pe străduţele din centru. Veselie , sute de tineri se învârteau puţin abţiguiţi. O italiancă căuta prin tomberonul în care cei din gaşca ei îi aruncaseră fesul, şi când l-a găsit a venit fix la mine: “uite, vezi, asta da reciclare”, apoi a plecat. Eram un pic stingher, lumea intra în vorbă din nimic, ca la noi la ţară. Nu am fotografiat nimic şi după o oră am urcat la hotel, gândind că tocmai am încheiat o zi de 20 de ore, aeroport, hotel, restaurant, umblături pe străzi, probe de sunet, concert…Chiuituri afară, când mă uit pe geam, tocmai începuse o ninsoare puternică, pune-ţi geanta pe umăr şi valea. Veselia se transformase în euforie. Un saxofonist gypsy care cântase la colţ fără mare succes băgase acum una cu Moş Crăciun, lumea ţopăia în jurul lui şi lăsa bani în pălărie. Câţiva alergau de nebuni printre maşini, fără să le pese şi se bulgăreau ca ăia mici. Se bea zdravăn sâmbăta noaptea la Dublin, iar pe acolo ninge mai rar. Credeam că la Bucureşti fetele se îmbracă prea provocator, stai să vezi frumuseţile din Dublin. La 12 noaptea ningea ca şi cum se rupsese barajul, şi ele ieşeau cu câte o fustiţă şi bluză cu breteluţe, ca la balul absolvenţilor din iunie. Toate lucrurile astea sună bine, dar pe străzi nu era aşa lumină de fotografiat, m-am refugiat vreo două ore la intrarea luminată a unui nonstop cu cafea, sandwichuri, prăjituri, şi de acolo am tras multe din cele de aici. http://www.iulianignat.ro/portfolio_city.html